Salt la conținut

Ce este comportamentul agentic

ÎncepătorLectură: 3 min

Paginile anterioare au arătat cum învățarea automată descoperă tipare în date și cum modelele de limbaj mari (LLM) stau la baza unor asistenți conversaționali de tipul ChatGPT sau Claude. Într-o conversație obișnuită, modelul are un rol pasiv. Utilizatorul trimite o întrebare, iar modelul scrie un răspuns, într-un singur pas (single-turn). Dacă răspunsul conține o greșeală de calcul, un link inventat sau cod care nu compilează, utilizatorul trebuie să testeze singur, să găsească problema și să ceară o corectură.

Cu comportamentul agentic (agentic behavior), lucrurile stau altfel. Un sistem agentic primește un obiectiv, nu doar o întrebare, și lucrează singur până îl atinge: explorează mediul de lucru, rulează comenzi, se uită la rezultate și își corectează pașii. Pentru asta, modelul singur nu ajunge. Este nevoie de un sistem construit în jurul modelului, care lasă pașii să ruleze unul după altul sau în paralel și face ca un pas să aștepte rezultatul altuia atunci când depinde de acel rezultat. Același sistem poate porni mai multe instanțe ale modelului deodată și îi dă acces la alte instrumente (tools), de la terminal la căutarea în fișiere. Ce întorc instrumentele ajunge înapoi la model, care înțelege rezultatul și decide pe această bază pasul următor.

Asistent conversațional și sistem agenticÎn stânga, asistentul conversațional: utilizatorul trimite o întrebare, modelul răspunde cu text, într-un singur pas, iar verificarea rămâne la utilizator. În dreapta, sistemul agentic: utilizatorul dă un obiectiv, modelul decide pasul următor, apelează instrumente care acționează asupra mediului, citește rezultatele și erorile și repetă ciclul până termină sarcina, apoi îi întoarce utilizatorului rezultatul final.Asistent conversaționalUtilizatorModelUn singur pas, doar text.Utilizatorul verifică singurși cere corecturi.Sistem agenticUtilizatorModelul decidepasul următorInstrumente:acțiuni în mediuObservație:rezultate, eroriîntrebarerăspunsobiectivrezultat finalapel deinstrumentrezultatînapoi în contextse repetă până la terminarea sarcinii
Asistentul conversațional răspunde o dată, cu text. Sistemul agentic primește un obiectiv și repetă ciclul de decizie, acțiune și observație, corectându-se pe baza rezultatelor, până termină sarcina.

De obicei, totul pornește de la un plan. Modelul scrie mai întâi planul, iar sistemul îl împarte în sarcini separate. Împărțirea poate fi foarte simplă, de exemplu tăierea textului planului la fiecare punct din listă. Sau poate fi mai sigură: modelul este antrenat să răspundă prin ieșire structurată (structured output), de exemplu JSON, pe care codul o citește fără ambiguități.

Diferența dintre un asistent conversațional și un sistem agentic ține de trei lucruri: cine ia inițiativa, dacă sistemul acționează asupra mediului și dacă vede efectele propriilor acțiuni.

Asistent conversațional clasicSistem cu comportament agentic
Răspunde la o singură întrebare, într-un singur pas.Urmărește un obiectiv care cere mai mulți pași.
Produce doar text (sau imagini) pe ecran.Acționează direct asupra mediului, prin instrumente externe.
Nu poate verifica în practică dacă ce spune este corect.Rulează teste, citește erorile din consolă și se corectează singur.
Reacționează doar când primește un mesaj nou de la utilizator.Decide și acționează singur, pas cu pas, până termină sarcina.

Modelul de limbaj este doar un sistem de raționament (reasoning engine), adică o rețea neuronală care calculează probabilități pentru secvențe de tokenuri. Singur, modelul nu are stare (stateless): nu își amintește nimic de la un apel la altul. Nu are nici „mâini”, nici memorie pe termen lung, nici acces la internet. Ce îl transformă într-un agent care poate acționa este sistemul software construit în jurul modelului, numit harnașament (harness sau scaffolding). Pagina despre RAG și apelul de instrumente explică cum primesc aceste matrice fixe de ponderi informații proaspete din lumea reală.